Dain lou dézi de se défaire
De sou-n-ânou ke ne fêzié ke braire.
Bailli de kou de pié et môrdre à belle dein,
Un certain païzan, finau, dou plu prudein,
Su sa bêtchi klouchan koum’una brandoulaïri,
Pe la veindr’ ou changé s’ein allâve à la faïri.
Crainta de se Jaïnâ, l’anima nonchalain
Marchâve tou plan-plan, toujour son mèmou train ;
Pe la faire avancié, lou Rustr’, avé sa triqua
Carcassâve lou dô de la poura bouriqua ;
Maî secouyan l’oureill’, et ne s’eimportan pâ,
Lou grizon eintêtâ. conservâve son pâ.
Cheminan don toujour de la mêma maniéri,
Noutrou-n-àn’ arrivi ou bôr d’una riviéri,
Pou larji, riein proufonda el biein pésibl’ enfain ;
Ê la faillé passâ pe suivre son chemain :
Pe-r-itiein faire l’ân’ aîé à son sarviçou
Deu mouyein biein koumun, ou gré de son capriçou :
Ou se metâ dain l’aîgua et se mouillé un pou,
Sain crainta de tombâ dain iou plu pitchi trou ;
Ou bein mieu fair’ un saut de gradeur résounâble,
Chouza pe lui vraimein plu dign’ et convenâbla ,
Maî prenan una kaînt’, et s’arrêtan tou kour,
Oux cri dou païzan l’anima fi lou sour ;
Et lou coup de fezjau plus rien su sa carcassi
Lou grizon eintètâ ne bugi pa de placi.
Eimbêta koume poin iou rustrou, pe lou coup,
De sou-n-ânou descein, at, prenan lou licou,
Tire à saï. tan ki pou, sa mauditâ montura
Ke, lou cou allonja, fezian trista figura,
S’étampe su sou pié. et tiran ein arrié.
Recule de son mieu crampounâ duu darrié.
Lou rustr’ einbarrassia, ne saïan plu ke faire,
Ni koutnein finiri cetta maudit’ affaire;
Se mi à ruminâ : bieutou à sou-n-espri
Se préseint’ une idé, si drôla kil ein ri ;
Lâchan don lou likou et chainjan de manièri,
Lou païzan s’ein va tou drait vê la courpiéri ;
Et, se plaçan darrié l’anima eintêta,
Groppe de le deu man sa koua sèch’ el ratâ,
Puis tire tan ki pou, pêinsan li faire faire
De ce kon vou de lui tou justou lou contraire :
Ein éfet, lou grizon, su sou pié se levan,
Fa lou plu grans éforts pe-r-allâ ein avan ;
L’homou lachan alôr, la bêtchi, touta fléri,
Saute koume un kabri et franchi la riviéri.
Ke de fenne, gran Dieu! 0 se vâï tou lou jour,
Kott ne fa avancié kein prenan à rebour :
Assoumâ-le kou, ou mieu faîte leur fêta,
Riein ne le fa changé ; aile fan à leur têta.
“Lou Paisan et sou-n-anou”